Am citit Jurnalul filosofic, de Constantin Noica. O problemă moare, în primul rând, în concepţia lui Noica, atunci când e pusă greșit. O problemă este anulată şi de răspunsul dat în grabă. Răspunsul este moartea unei probleme. Îţi poți imagina câte probleme bune au fost anulate de răspunsuri proaste, superficiale şi ieftine.
O problemă! Poate trăi omul fără probleme? Eu nu cred. Problema este însăși esența și existența omului. Viaţa omului are sens tocmai în această punere şi rezolvare de probleme. O problemă este resortul gândirii. Nu există gândire în lipsa unei probleme. Ce înseamnă a gândi, dacă nu efortul de a rezolva probleme. Ce este o problemă? Problema se naşte atunci când între două elemente nu există legătură. Gândirea se ocupă tocmai de acest lucru, să găsească legătura intre cele două elemente, şi dacă a găsit-o a eliminat problema. Capacitatea de a gândi se exersează prin efortul continuu de a rezolva probleme.
Asist la moartea problemei şi la triumful gândirii. Există această luptă în mod continuu, această provocare nesfârşită. Problema provoacă gândirea, iar gândirea răspunde problemei şi încearcă să o elimine. Dar ce se întâmplă cu gândirea odată ce problema dispare. Se dezactivează şi ea. Problema activează gândirea, iar gândirea există doar în virtutea existenţei problemelor. O gândire care vrea să capete permanenţă, nu va încerca să elimine problema, obiectul gândirii, ci va căuta o nouă faţă a ei. Virtutea gândirii nu constă în eliminarea problemei, ci în amplificarea ei. Moartea problemei înseamnă şi moartea gândirii.
Gândirea nu poate exista fără probleme, de aceea le inventează. Există probleme bune şi probleme greșit puse, există întrebări bune şi întrebări proaste. La cele proaste nu trebuie să răspunzi. Întrebările proaste sunt diferite de cele greșite. Când ai întrebări greșite trebuie să le înlocuiești cu adevăratele întrebări. Dar când sunt ai de-a face cu întrebări proaste ai de-a face cu o inutilitate, cu o pierdere de timp, cu o insultă a inteligenței. În cazul acesta pui problema relevanței întrebării.
Dacă problema e greșit pusă, atunci se pune problema punerii problemei. Cea mai importantă problemă este felul cum pui problema. Aveam impresia că trebuie să răspund la toate întrebările, şi la toate problemele, dar acum îmi pun problema selectării problemelor. Iată o problemă cu adevărat importantă.
Deci să recapitulez. Am o problemă! Trebuie să găsesc o problemă, deci încep să gândesc. Prima problemă este găsirea fondului problemei, de unde să o iau. A doua problemă este selectarea problemei mele din multitudinea de probleme. A treia problemă este punerea problemei, formularea ei, ipoteza. A patra problemă este problema în sine. Acum am o problemă. Am o problemă, deci gândesc. Gândesc, deci exist. Exist doar în virtutea problemelor. Problema existenţei nu se pune dacă pot să exist fără probleme, ci cum pot exista cu ele. Existenţa dezirabilă nu ia in considerare eliminarea problemelor, ci atitudinea pozitivă şi animată în compania lor.
O constantă certă a vieţii este problema. De ce să las să moară o problemă, dacă după urma ei pot câştiga atât de mult. Oamenii mari nu sunt recunoscuţi după numărul problemelor pe care le-au eliminat, ci după numărul problemelor pe care le-au creat. Creatorul de probleme, iată o virtute, care aparent nu este dezirabilă. Dar e atât de interesant să observi că prin crearea anumitor probleme ai rezolvat altele. Dacă o problemă moare fără să nască altă problemă, avem de a face cu o pierdere nu cu un câştig.
Succes la problematizare.