Bobocul de trandafir

Vreau să-ți spun o poveste, scurtă și plăcută. Îți plac poveștile? Știu că îți plac!

Povestea mea este despre un grădinar și un trandafir.

Într-o țară trăia un grădinar. Acesta a auzit că în altă parte a țării se află un trandafir frumos cum nu mai e altul. Și-a întrebat prietenii dacă este adevărat ceea ce a auzit. Nimeni nu putea să-i confirme. S-a decis să se ducă singur în acea parte de țară să caute trandafirul. Nu a găsit un singur trandafir, ci a văzut că este o zonă prielnică trandafirilor. S-a plimbat prin grădinile acelui ținut și a fost fascinat de frumusețea trandafirilor. Deși zona era frumoasă și prietenoasă, el nu și-a găsit trandafirul pe care l-a căutat. Când s-a uitat mai atent la context a observat că ochii lui sunt atrași de un singur trandafir. S-a plimbat prin grădinile orașului și astfel și-a găsit trandafirul.

Trandafirul era doar îmbobocit. Promitea mult, dar nimic sigur deocamdată. Grădinarului îi era frică să îl atingă. Bobocul trandafirului era frumos, dar avea și spinii fermi. Ar fi fost mai simplu pentru grădinar să-l privească cum înflorește și cum împrăștie mireasmă, dar dacă venea un alt grădinar să ia trandafirul?

„Trebuie să te aduc în grădina mea”, își spusese în sinea lui grădinarul. Voia să-și întindă mâna spre trandafir, dar îi era teamă că o să se înțepe în spinii săi. A așteptat o perioadă crezând că trandafirul se va deschide de la sine, iar parfumul lui va fi atât de puternic încât să-l îmbie chiar și de la depărtare. Ca să miroși un trandafir trebuie să te apropii de el sau să-l apropii pe el de tine.

A așteptat Ziua primăverii, atunci când toate florile se înviorează și au un nou elan către viață. Și-a învins temerile și s-a dus din nou să-și vadă trandafirul. (Deja simțea că este al lui. Îl alesese, deși trandafirul parcă îl ignora pe grădinar.)

„Ce gândește trandafirul față de mâna care-l culege?”, se gândea gărdinarul.

Privește cu drag și dorință la trandafir. Trandafirul este în același loc, parcă mai frumos, dar a rămas doar un boboc. Grădinarul s-ar fi putut mulțumi doar cu privirea plină de drag, dar voia mai mult, voia ca acel trandafir să fie al lui. În acea zi și-a zis: „Trebuie să-l ud și să-l îngrijesc, poate va înțelege că eu pot fi grădinarul lui, iar mireasma lui să fie doar a mea”. „Îl voi păzi, îl voi îngriji și voi petrece momente prețioase alături de el”, spuse grădinarul.

Au trecut câteva săptămâni. Grădinarul nu știa ce se întâmplă. Nu vedea trandafirul înflorind. Știa că înflorirea este un proces, dar știa că trebuie să fie acolo în momentul în care se va deschide. Dacă se va deschide pentru altcineva?

Pe când era timpul să înflorească, a venit o vreme rea, a bătut vântul și au dat ploile. Grădinarul a înțeles ce se întâmplă, dar nu putea să facă nimic fără voia trandafirului. A schițat un gest de protecție, dar trandafirul s-a opus. Probabil a vrut să dea de înțeles că se descurcă singur sau că are un alt grădinar. Gestul trandafirului a fost unul pe autoprotejare. „E normal ca frumusețea să fie protejată de spini, dar totuși…”, se gândea grădinarul, „eu nu vreau decât să ofer dragoste, însă dragostea mea este întâmpinată cu țepii”. 

Într-o zi când grădinarul nu se aștepta la nimic, trandafirul și-a deschis petalele. A înflorit. Era în ziua în care grădinarul se gândea să se întoarcă acasă, în zona lui de țară. Ce fericit a fost grădinarul când a înflorit trandafirul. Parfumul lui l-a înnebunit. Nu mai știa ce să facă de bucurie. Acum trandafirul este deschis, iar grădinarul se poate bucura de o floare minunată și de un miros incredibil. Grădinarul simte că trandafirul este numai al lui, dar avea un regret: trandafirul nu se află în grădina lui. Grădinarul încă se mai gândește ce să facă: să-l ia în grădina lui, sau să se ducă să fie grădinar pentru grădina în care a găsit trandafirul?

Tu ce sfat îi dai?

(P.S.: Pentru cei care aveți nevoie de o cheie de interpretare, nu este o poveste despre un grădinar și un trandafir, este o poveste de dragoste dintre doi tineri care au trebuit să depășească distanța care îi despărțea și să își unească destinele după ce s-au perpelit unul pe celălalt în propriile temeri.)