Isus Hristos este modelul nostru în multe domenii, inclusiv în domeniul conducerii. De la El trebuie să învățăm cum să avem grijă de oameni, cum să îi învățăm, cum să îi conducem. Indiferent de domeniul în care activezi, întotdeauna vei găsi ceva cu care să te identifici în persoana, viața și învățătura lui Hristos.
Hristos este un model perfect și în domeniul leadership-ului, însă noi cei care ne uităm la acest model nu suntem perfecți și nici modul nostru de înțelegere a lucrurilor sau interpretarea noastră nu este perfectă. Noi putem vedea și cunoaște „în parte” (1 Corinteni 13). Ce vreau să spun eu aici? Spun că deși mă uit la Hristos, nu înseamnă că văd totul. Văd și eu ce pot. Uneori nu vedem ce este, ci vedem ce suntem, sau ceea ce suntem condiționați să vedem. Ultima frază merită dezvoltată și explicată mai mult, dar poate altă dată.
Acum vă supun prezint un text biblic din Evanghelia după Ioan, capitolul 14:1-9 și 14:26. Încerc să trec textul printr-o lentilă a principiilor despre conducere. Știu că un teolog care a înghițit ceva tomuri de teologie mă citește, ar spune că fac o eroare fundamentală de interpretare, pentru că scopul și sensul acestui text nu este ca eu să descopăr principii de conducere. Da, așa este, dar acum asta am văzut în text. Probabil că asta este nevoia mea sau asta îmi este focalizarea în această perioadă.
Iată textul biblic:
1. Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu şi aveți credință în Mine.
(Ioan 14:1-9)
2. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiți şi voi.
4. Știți unde Mă duc şi știți şi calea într-acolo.”
5. „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?”
6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
7. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veți cunoaște; şi L-ați şi văzut.”
8. „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns!”
9. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?
Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
(Ioan 14:26)
Ce văd eu în textul acesta?
1. Leadership-ul este un loc al încrederii, nici mai mult nici mai puțin.
Aveți credință în Dumnezeu şi aveți credință în Mine.
(Ioan 14:1)
Fiecare lider trebuie să poată spune (desigur, în felul lui) și trebuie să repete asta. Nu atât prin cuvinte, cât prin contextul pe care îl creează: „Aveți încredere în mine și aveți încredere în Dumnezeu. Eu mă încred în Dumnezeu.”
Liderul nu poate să le spună oamenilor doar „Aveți încredere în mine” sau doar „Aveți încredere în Dumnezeu”. Un lider bun transmite consecvent ambele mesaje. Să spui „Aveți încrede în mine” fără să îndrepți ochii oamenilor către Dumnezeu nu cred că este suficient. S-ar putea ca unii să nu înțeleagă ce spun eu. Însă liderul care își asumă sarcini importante pentru oameni și cauze valoroase, fie că este vorba de cauze creștine sau sociale, va trebui să se încreadă în Dumnezeu pentru realizarea lor. În mod normal un lider mare își asumă proiecte care depășesc puterea unui om, astfel că trebuie să creadă că acele proiecte pot fi realizate, iar asta implică credință în Dumnezeu. Dar nu este suficientă doar credința liderului, ci liderul trebuie să îi inspire și pe cei care îl susțin să creadă și ei la rândul lor, nu doar în cauza lor sau în lider, ci în Dumnezeu.
2. Viziunea liderului trebuie să fie ceva foarte familiar pentru lider
În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri.
(Ioan 14:2)
Liderii sunt purtători de viziune. Liderul prin definiție este cel care inspiră oamenii pentru o lume mai bună, atât pentru ei cât și pentru alții. Adevărații lideri nu sunt egoiști și nu au un vis doar pentru ei. Marile visuri ale marilor lideri se exprimă, de obicei, ca o lume mai bună pentru un grup de oameni, cu privire la o situație, indiferent de scala la care vorbim: o comunitate, un oraș sau o țară.
Ceea ce vreau să spun, referitor la Isus este că El ne-a vorbit de „locașurile din casa Tatălui”. Sună foarte familiar pentru El și pare că și pentru ucenici. Dar și noi când citim, nu ni se pare străin. Isus a transmis că știe despre ce este vorba, că este ceva accesibil și disponibil pentru toți cei care sunt de față. Viziunea trebuie să fie izvorul bucuriei și „casa tatălui” pentru lider. Acolo el trebuie să îi ducă pe oameni și asta trebuie să fie entuziasmant. Dacă liderul vorbește doar despre povara viziuni și cât de mare este prețul care trebuie plătit ca să ajungi acolo și că nu se știe care vor fi rezultatele, și poate că unii se vor pierde pe drum…, atunci liderul se transformă într-un simplu responsabil de sarcini de îndeplinit, de cel care poartă oamenii într-o călătorie spre un loc mai bun pentru toți cei implicați.
Orice leadership care nu mai implică călătorie nu mai este conducere, ci doar management. Managerul este necesar important și valoros, dar fără leadership nu are darul să genereze progres. Acesta este pericolul oricărui lider: să se transforme într-un simplu manager. Fără îndoială, toți liderii au nevoie de manageri, au nevoie de oameni precum Toma, cei care pun întrebări, care analizează lucruri, care își pun problema structurilor și a funcționalităților, a rezistenței și durabilității în condiții optime și în condiții grele. Liderul este inovativ și curajos, managerul este analitic și organizat. Este destul de greu să găsești aceste două abordări în aceeași persoană.
Parcă văd în biroul unei firme pe Toma și Liderul:
Liderul: „Iată viziunea.”
Toma (a se citi managerul executiv): „Care este viziunea? Eu nu o văd, nu o pricep.”
Liderul: „Știi… și calea și locul.” „Știi și finalitatea și metoda.”
Toma: „Nu știu.”
Liderul: „Iată unde vom ajunge. Iată ce vrem să realizăm?”
Toma: „Cum facem asta?”
Liderul: „Găsim noi o cale.”
Toma: „Ce dovezi avem că lucrurile vor fi așa?”
Liderul: „Am o singură dovadă. Te-am mințit până acum?”
Toma: „Nu.”
Liderul: „Ai încredere în mine?”
Toma: „Da. Dar…”
Liderul: „Atunci, asta este tot ce ai cer: să crezi în mine și în Dumnezeu. El ne va ajuta.”
Mulți manageri sunt atât de derutați de lideri. Și, de fapt, ei sunt cei care fac lucrurile să meargă bine. Ei sunt cei care îi ajută pe lider să aibă o talie înaltă, adică să aibă capul în nori (vizionat) și picioarele pe pământ (practic).
3. Liderul are rolul să gestioneze atmosfera echipei pe care o conduce
Să nu vi se tulbure inima.
(Ioan 14:1)
Aș putea să spun că liderul are rolul să încurajeze și atât, dar mi se pare o frază tocită. Da, liderul încurajează, împuternicește și deleagă. Toți știm asta, însă este mai greu de făcut. Însă aici eu văd un pic mai mult. Isus nu doar încurajează, ci el detectează atmosfera grupului și o schimbă într-o altă direcție. Liderul este responsabil de atitudinea dominantă a grupului, de gradele de temperatură ale oamenilor din echipa lui.
Când un lider sesizează că lucrurile nu sunt bune, începe să se simtă o temperatură scăzută în grup, trebuie să facă ceva. Nu totdeauna va avea cuvintele cel mai potrivite, sau acțiunile pregătite, însă liderul trebuie să anticipeze schimbarea de temperatură și să se asigure că atitudinea este cea potrivită. Nu totdeauna va fi simplu de făcut lucrul acesta, dar are responsabilitatea lui să facă tot ce ține de el ca lucrurile să se desfășoare într-o atmosferă plăcută și productivă, ca să folosim cuvinte la modă.
4. Liderul se duce să pregătească un loc mai bun pentru cei pe care îl urmează
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
(Ioan 14:2)
Pentru a face asta, uneori liderul trebuie să facă o călătorie spirituală de unul singur. Eu înțeleg că experiențele noastre ascunse de ochii lumii se pot converti într-un principiu de viață care să folosească altora. De ce trec prin ceea ce trec? De ce mi s-a întâmplat ceea ce mi s-a întâmplat? Ca să înțeleg pe cineva care va trece prin situațiile prin care eu am trecut și să am cuvintele potrivite. Înainte de a avea cuvinte trebuie să am inima potrivită. Pentru astfel de situații, Dumnezeu mă pregătește dinainte.
Liderul, așa cum a făcut și Hristos, trebuie să facă câțiva pași înainte, să cunoască ceva, să trăiască ceva și apoi să se întoarcă și să-și conducă oamenii acolo unde el a fost înainte.
Pentru că a fost ziua marelui poet Mihai Eminescu, fac și eu apel la câteva versuri de ale lui:
Nu e carte să înveți
Mihai Eminescu, În zadar în colbul școlii
Ca viața să aibă preț
Ci trăiește, chinuiește
Și de toate pătimește
Ș-ai s-auzi cum iarba crește.
Nu este lider cel care are funcția de lider, ci acela care are o experiență de viață convertită într-o bogăție de înțelepciune. Ce ușor de scris, și ce greu de trăit. Liderul are o responsabilitate față de sine. Trebuie să fie cu câțiva pași înainte și apoi să se întoarcă la oameni.
Pe unii trebuie să îi lase într-un loc bun și apoi să se întoarcă.
Leadeship-ul este o artă. Nu știi de ce îți iese bine, dar știi ce să faci ca să nu iasă rău. Iar ceea ce faci odată nu mai poți repeta a doua oară, sau cel puțin nu la fel. Fiecare situație e oarecum unică. Mai mult de atât, fiecare experiență în călătoria liderului cu oamenii pe care îi conduce este folositoare, dar nu te poți baza prea mult pe ea când vine vorba de viitor. Cu siguranță vor fi provocări noi, surprize și elemente necalculate, dar liderul spune: „Mergem înainte”. În sângele liderului curge aventura.
Ai o viziune, dar nu ai detalii. Ai o destinație, dar nu știi opririle și locurile. Nu ai mai fost pe acolo, dar călătorești împreună cu oamenii tăi spre o nouă destinație. Chiar și așa, trebuie totuși să faci o expediție de cercetare, astfel încât să poți să îți conduci oameni la următoarea destinație, la următorul nivel.
Am în minte de fiecare dată imaginarea când mă ducem într-un oraș nou și vizitam orașul și apoi altădată îmi luam familia cu mine. A doua oară făceam pe ghidul. „Hai să vă duc la cea mai bună înghețată din acest oraș”, „Hai să vedeți ce fain e locul ală”, „Hai să vedeți monumentul ală”, „Stai vă vezi ce poveste are locul asta”. Cam asta face și un lider.
5. Liderul oferă o viziune pentru o cale mai bună și un loc mai bun
Liderul nu oferă doar un model și o viziune, ci adevărul lider îi ia pe oameni cu el. Oamenii au nevoie de o viziune pe care liderul să o pună înaintea lor. „Putem face lucrurile mai bine” – asta are de-a face cu metoda. Apoi liderul spune: „Putem merge în alt loc” – liderul oferă o altă destinație.
Liderul nu arată doar calea, ci și destinația. De cele mai multe ori nu vorba de destinația finală, însă este o destinație intermediară. Oameni au nevoie nu numai de destinația finală, ci și de destinații mai mici. Dacă vreau să ajung la New York, trebuie să cunosc traseul: Aeroportul din Budapesta, apoi Londra sau în aeroportul dintr-o altă capitală europeană, și în sfârșit îmbarcarea pentru un transatlantic care mă va duce la New York. Destinațiile mai mici joacă și rodul de verificare că ești pe drumul cel bun. Uneori o țină mare este greu de asumat, însă țintele mai mici pot fi mai ușor de realizat, iar asta ridică nivelul de încredere. Mi-a plăcut ce a spus Liz Bohannon la GLS în 2019. Nu avem nevoie să „gândim mare, ci să gândim și la nivel mic”. (Dream big and dream small). Visul cel mare este clădit din visuri mai mici.
Se prea poate ca visul tău mare să fie construit din visele altora care te urmează și aparent visul lor e mai mic. Un antreprenor are visul unei fabrici de pantofi, iar un om din satul lui are visul unei familii bine îngrijite și visul unor copii care cresc în siguranță. Ambele visuri se pot realiza în același timp. De fapt, e esențial ca visurile noastre să se întrepătrundă ca să realizăm ceva în viață. Nu cred că putem realiza ceva valoros fără o abordare generoasă.
6. Un lider adevărat își ia oamenii cu el
Da, uneori trebuie să îi lași pe oameni în urmă și să faci o călătorie pentru dezvoltarea ta personală, dar apoi trebui să te întorci la oameni și să le arăți o cale mai bună și un loc unde ei pot merge ca să le fie mai bine. Unii nu or să te înțeleagă, alții nu or să vrea să meargă, însă tu trebuie să ai tactul și capacitatea de ai ajuta. Nu cu forța, nu cu atitudine de superioritate, ci cu eleganță și răbdare… Îmi place pilda lui Isus care spune că un om lasă nouăzeci și nouă de oi pentru a căuta pe cea rătăcită[1]. Cele o sută sunt lăsate într-un loc sigur, iar liderul se duce după cea care lipsește. Păstorul trebuie să se ducă te după cei rătăciți.
Nu îi poți câștiga pe toți, însă trebuie să încerci. Nu poți face totul, însă nu trebui să renunți după primul refuz. Înainte să renunți la cel pierdut poți să te rogi pentru el, poți să petreci mai mult timp cu el, să îi cunoști povestea… Asta face un lider. Nu doar merge înainte, ci uneori se întoarce sau se coboară ca să ridice pe umerii lui pe cel căzut. Știu că sună frumos, aproape ireal. Dar pe scurt, Isus îmi spune mie și poate și ție că renunțăm mult prea repede la oameni și îi lăsăm în pace. Noi spunem: „Oamenii nu vor să asculte. Treaba lor”, „Ce să le fac? Merg cu cine vrea mai departe”, „Unii nu se pot adapta…” Da, așa este, însă, totuși, mai ia pe cineva cu tine.
Isus spune: „Nu am pierdut pe nimeni, decât pe fiul pierzării[2]. Da, nu poți lua pe toți cu tine, însă cei mai mulți așteaptă un lider care să îi ajute să țină ritmul. Cel prea tânăr merge prea repede, dar nu are repere; cel învârstă se mișcă mai încet, este rănit de viață și poate suspicios, sau poate are nevoie de mai mult timp ca să pornească la drum, dar dacă a plecat cu tine, fii sigur că nu îl vei înșela. El vine în călătoria ta pentru că are încredere în tine. Ai și tu încredere în el. Nu toți sunt la fel de abili și la fel de dinamici. Mulțumește pentru oricine este cu tine. Unii se vor ridica mai târziu, însă un lider adevărat ia oamenii cu el.
7. Există tot timpul o dinamică între responsabilitate și libertate
Dar Mângâietorul , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
(Ioan 14:26)
Cam complicată fraza de mai sus. Nu știu cum să o spun mai simplu. Este o dinamică în leadership și prietenie, între modul autoritar și modul flexibil, între responsabilitate și libertate, între purtare de grijă și împuternicire. Ce vreau să spun? Liderul trebuie să ofere oamenilor anumite rigori, principii, reguli, anumite beneficii, – învățătură, împuternicire, purtare de grijă, dar în același timp, liderul trebuie să învețe să îi lase pe oameni liberi să aleagă propriul lor drum. Este o diferență între liderul implicat activ în viața oamenilor și cel care știe să se retragă din ce în ce mai mult, în timp ce oamenii devin din ce în ce mai responsabili pentru ei, pentru viitorul lor și pentru misiunea de a duce lucrurile mai departe.
Isus le spune ucenicilor: „Este o un loc unde vreau să ajungem cu toții. Este și o cale ca să ajungeți acolo. Ne vedem acolo! Dar vă trimit pe cineva care să vă ajute.” Am văzut lideri de diferite niveluri. Este liderul implicat în viața oamenilor, apropiat de oameni, dar acesta își limitează influența la prezența lui. Însă liderul care vrea să dezvolte lucrurile, trebuie să se retragă încet încet și să facă loc unei structuri care să facă să meargă locurile chiar și în absența lui. Uneori liderul merge cu oameni, alteori liderul îi lasă pe oameni să meargă fără el. Succesul unui lider nu trebuie să fie succesul rezultat numai din ceea ce face ce el, ci din ceea ce fac cei pe care îi conduce.
Isus a știu să fie prezent, i-a pregătit plecarea și mai ales i-a pregătit pe ucenici pentru ieșirea Lui din scenă. Mulți lideri știu să facă, alții știu să delege, dar puțin sunt cei care știu să inspire ca lucrurile să meargă mai și departe mai bine în absența lui.
Textul spune mult mai mult decât am reușit eu să subliniez, însă eu mă opresc aici. Tu ce vezi în acest text legat de modelul lui Hristos de conducere? Care ar fi al optulea principiu pe care l-ai formula?
Vă recomand și De ce unii lideri eșuează, iar alții reușesc?
Dacă vă plac citate vă recomand și Cele mai cunoscute citate ale lui Martin Luther King
Lasă un comentariu și trimite textul acesta pe Facebook prietenilor tăi. Sau alte rețele sociale pe care le folosești.
Poți folosi și butonul de WhatsUp ca să trimiți linkul direct pe telefon.
Mulțumesc.
[1] Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munți şi se duce să caute pe cea rătăcită? (Matei 18:12)
[2] Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. (Ioan 17:12)
Iisus a fost in adevarat lider. Urmarit de farisei si saduchei, interogat de Pilat, aclamat de multimi. Nu a cautat marire – a refuzat-o cand a fost ispitit de diavolul.