Am primit următoarea întrebare:
În Eclesiastul 9, Solomon vorbește despre soartă, o soartă care ține după cum spune el doar de „vreme și împrejurări”. Acum vine întrebarea mea: Cum ne facem o vreme potrivită? Cum știm că nu e vremea potrivită?
E sau nu e vremea potrivită? Mai trebuie să așteptăm sau să pornim la drum? Dacă e vremea potrivită de ce nu merg lucrurile? Îmi dau seama că asta este întrebarea a multora dintre noi. Dacă ți-ai pus astfel de întrebări, iată răspunsul meu.
Eclesiastul este o carte destul de greu de înțeles. Ai nevoie de un pic de experiență de viață creștină ca să primești echilibrat mesajul Eclesiastului. El prezintă perspectiva omului obișnuit, care nu îl cunoaște pe Dumnezeu și nu trăiește în virtutea veșniciei. Abia spre sfârșitul cărții pare să aducă perspectiva transcendentă în discuție când ne spune că putem trăi cum vrem, numai să știm că Dumnezeu ne va judeca pentru tot (Eclesiastul 11:9)[1]. Versetul acela și capitolul 12 completează sensul întregii cărți Eclesiastul. Dacă nu am fi avut capitolul 12 în cartea Eclesiastul, cred că nu am fi avut cartea aceasta în Biblie.
Acum, chiar și așa, ceea ce spune Eclesiastul în capitolului 9 rămâne valid. Multe lucruri depind de „vremuri și de împrejurări”. Multe lucruri nu sunt în controlul nostru. Asta nu înseamnă că soarta despre care este vorbește Eclesiastul este predestinare implacabilă. Sensul Eclesiastului pentru cuvântul soartă este că toți oamenii împărtășesc câteva în comun, precum nașterea și moartea.
Este un citat care îmi place și se aplică bine în acest context:
Doamne, dă-mi puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot schimba, și înțelepciunea de a face diferența între cele două.
(Sfântul Augustin)
Nu cred că avem voie să dăm vina pe soartă pentru viața pe care o trăim. Ceea ce ține de noi trebui să facem noi. Multe lucruri sunt în controlul nostru. De fapt, Dumnezeu nu ne va trage la răspundere pentru ceea ce nu putem controla, ci pentru ceea ce facem.
Din alt punct de vedere, Eclesiastul ne spune că suntem oameni. Trăim și murim la fel. Însă ceea ce facem între naștere și moarte are sens. Și acesta este mesajul Eclesiastului: să te bucuri de viață (v. 7), de relațiile de familie (v. 9), iar versetul 10 confirmă ce am spus mai devreme:
Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!
(Eclesiastul 9:10)
Da, unele lucruri nu se întâmplă decât la un anumit timp și trebuie să așteptăm momentul potrivit. De exemplu, nu poți fi părinte decât după o anumită vârstă. Și multe alte lucruri depind de un anumit moment al vieții. De exemplu, nu poți exercita o anumită profesie decât după ce ai urmat o școală. Unele lucruri depind și decurg din altele, iar noi trebuie să călătorim pe un drum al cunoașterii și al dezvoltării personale pentru a ajunge acolo unde ne dorim.
Revenind la dilema din întrebare: De unde știu când este sau nu timpul potrivit? Nu știi. În cele mai multe situații nu vei știi. În alte momente ai impresia că știi, fără să poți explica sentimentul acela de siguranță.
Întrebarea mea este: omul face timpul potrivit sau timpul potrivit aduce omul potrivit? Ști vorba citată destul de des: „Omul potrivit la timpul potrivit.” Ce vine întâi, timpul potrivit sau omul potrivit?
Isus a venit în lume la „împlinirea vremii”[2]. Împlinirea vremii l-a adus pe Isus, sau vremea s-a împlinit atunci când Isus a venit în lume? Cred că ambele sunt valabile. Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie să îți bați prea mult capul cu vremea potrivită. Fă ceea ce ai de făcut atunci când ai ocazia să faci. Unele ocazii vin în viața noastră, iar pe altele le fabricăm noi. Nu ești deloc sigur pe oportunitățile care vin în viață, deși vor veni cu siguranță, însă vei fi mult mai binecuvântat de oportunitățile pe care le construiești tu însuți.
Fără îndoială, pentru unele lucruri din viață va trebui să te pregătești pentru ele. Trebuie să citești, trebuie să faci școala sau să participi la seminarul potrivit, să te întâlnești cu anumiți oameni, să citești anumite cărți, să mergi în anumite locuri, altfel spus – nu da vina pe soartă pentru ceea ce tu ai fost prea leneș și prea fricos ca să îți asumi. (Pilda talanților, Matei 25:14-29).
Eclesiastul 9:11[3] pare să ne spună că unii sunt mai privilegiați decât alții, dar am văzut atât de mulți oameni care și-au pierdut privilegiul pentru că nu au știut să îl folosească. Da, unele lucruri atârnă de „vremuri și împrejurări”. Suntem condiționați de vreme, de politica din țara noastră, de relațiile pe care le avem, de familia în care ne-am născut… Dar Dumnezeu nu ne compară cu alții, ci ne compară cu noi înșine și cu potențialul pe care l-a pus în noi. Uneori Dumnezeu oferă har sau favoare inexplicabilă. Unii se nasc fii de regi, alții se nasc fără mâini și fără picioare, și totuși unii doar se bucură de privilegiul vieții de pe pământ, alții aleg să se plângă și să creadă că au fost ghinioniști la împărțirea darurilor cerești.
Este foarte periculos să dai vina pe soartă sau pe lucrurile pe care nu le ai sau nu le-ai avut. Noi nu vedem viitorul. Noi nu vedem totul. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia un potențial și un rol pe care să-l jucăm în lume. Putem să ne văicărim și să refuzăm să ne jucăm rolul.
Viața este ca un film în care avem și noi un rol. Însă nu
ni s-a spus care este rolul specific și trebuie să îl căutăm. Avem contextul,
avem câteva detalii, dar de multe lucruri trebuie să ne dăm seama pe parcurs.
Nu ne-a spus nimeni ce să facem, cum să facem. Regizorul lipsește. Versetul 11
din Ecleziastul capitolul 9 îmi spune mie și ție că trebuie să îndrăznim să ne
jucăm rolul cu încredere, chiar dacă părem în dezavantaj. Nu numai cel mare
câștigă – așa că și tu chiar dacă ești mic, intră în cursă… S-ar putea să fii
uimit. S-ar putea să câștigi. Nu cel iute câștigă cursa întotdeauna. Uneori se
întâmplă accidente și se poate ca tu să câștigi cursa, chiar dacă ești dat
pierzător la început. Poate vei profita de neglijența lui, poate este ziua ta,
poate cineva îți vine în ajutor. Cine știe!? Trebuie să îți joci șansa în viață
ca un învingător, fără să crezi că știi rezultatul dinainte. Pe scurt: nu știi
care este vreme potrivită. Nici nu există așa ceva. Poți doar să încerci și să
crezi. Poate Dumnezeu îți spune acum „Este timpul” sau poate îți spune „Mai
așteaptă”. Sau îți spune: „A fost bine, dar trebuie să mai crești pentru
rezultate mai mari”. Nu știu. Fiecare situație este diferită, însă vremea
potrivită nu vine de la sine. Vine cu omul potrivit. De fapt, tu ești cel care
face vremea. Aș putea să dau exemple aici, dar poate altă dată. Dacă vrei să te
scuzi, vei crede în „vremea potrivită” care nu lucrează în favoarea ta. Dacă
vrei să realizezi lucruri mari, vei crede că tu ești cel care pregătești timpul
potrivit.
[1] Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată. (Eclesiastul 11:9)
[2] Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, (Galateni 4:4)
[3] Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. (Eclesiastul 9:11)