În cartea 12 reguli de viață, Jordan Peterson[1] are o incursiune în cartea Genesei, capitolele 2 și 3. Am făcut câteva notițe pe marginea textului lui, notițe pe care ulterior le-am adăugat aici. Nu voi dezvolta aceste însemnări, ci doar le voi enumera. Mie mi-au folosit, sper că și ție. Vă recomand însă să citiți cartea. O puteți cumpăra de aici. Notițele mele se bazează pe paginile 80-99.
- Să fii singur nici în Paradis nu e bine.
- În Eden a fost un șarpe. Indiferent de cât de sigur pare contextul, totdeauna este un potențial pericol.
- Șarpele spune jumătate de adevăr. Totuși, de ce ne lăsăm atât de ușor convinși de jumătăți de adevăr?
- Și de ce vorbim despre șerpi? Dacă există un șarpe, trebuie să îți exersezi capacitatea de a-i vedea. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Nu folosește nimănui să mângâi un șarpe pe burtă.
- „Nicio femeie lucidă și cu cuget moral nu va tolera lângă ea un bărbat adormit.”
- Capacitatea femeilor de a-i face pe bărbați să se simtă rușinați și de a-i face să fie conștienți de sine este încă o forță a naturii.
- Șarpele oferă fructe, iar fructele (oferite de el) au o capacitate ciudată de a ne deschide ochii. Însă, ceea ce vedem după aceea s-ar putea să nu fie cea mai bună perspectivă.
- Jumătate de cadou este mai rău decât să nu primești nimic.
- Adam și Eva s-au trezit (au cunoscut), așa cum li s-a promis, însă numai pentru a afla niște lucruri teribile despre ei înșiși, dar și despre mediul înconjurător. Au descoperit astfel rușinea și frica.
- Marea descoperire de a fi gol aparent nu folosește la nimic. Vulnerabilitatea a fost expusă. „Gol înseamnă că frumusețea și sănătatea ta pot fi evaluate de oricine. Gol înseamnă vulnerabil și ușor de vătămat. Gol înseamnă neprotejat și neînarmat într-o lume ostilă.”
- De ce Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu? Frumusețea face urâtul să se ascundă, forța face pe cel slab să se rușineze, moartea îi face pe cei vii să simtă frică, iar idealul ne face pe toți să plecăm capul. Este un sentiment normal, uman. Te poți lupta cu asta sau poți folosi asta în favoarea ta.
- Oamenii tulburați de vulnerabilitatea lor se tem să spună adevărul; se tem să vorbească cu Dumnezeu. Și asta este o formă de rugăciune. Adam s-a prezentat în fața lui Dumnezeu, de voie de nevoie, însă a venit mai întâi ca un nevrotic, apoi ca un trădător.
- Dumnezeu este un tată care judecă. Standardele Sale sunt foarte înalte și greu de mulțumit. De aici poate învăța până la urmă orice tată, care trebuie să inspire rigoare și un spirit înalt în fii săi.
- A arunca vina pe alții sau pe Dumnezeu este patetic și inutil.
- Suntem responsabili de licărirea divină din noi. Oricum l-am numi, „nostalgia paradisului pierdut„ sau „chipul lui Dumnezeu în om” sau „dorința omului după fericire”, e ceva care e bun în om și merită restaurat.
- Șarpe (ca animal) nu este Satan, a fost întruparea lui Satan. Șarpele din Eden a fost Satan, însă Satan se poate prezenta și în „înger de lumină”, iar momelile lui cunosc o diversitate de forme.
- Pentru omul post-edenic, poată că raiul este un loc care trebuie construit.
- Adame, trebuie să sacrifici mereu prezentul în favoarea viitorului!
- Eva, vei fi atrasă de un bărbat nedemn, uneori ranchiunos, care-ți va impune direcția în viață. Da, ai o tendință ciudată de a depinde de bunăvoința problematică a bărbatului de care ai fost atrasă.
- În povestea Căderii nu este numai tragedie. Omul a devenit conștient de sine, iar soluția mântuirii prin Hristos este inclusă încă de aici. De altfel, întreaga Scriptură este o luptă pentru recuperarea din consecințele Căderii.
- Oricum ar fi ea, povestea Edenului și a Căderii continuă. Ne-am întâlnit sau ne vom întâlni cu ea. Și, da, facem parte din ea. Sper că nu numai din cea care a trecut, ci și din cea viitoare.
[1] Jordan Peterson, 12 reguli de viață, Editura Trei, București, 2018.