Este contracepția păcat?

Am scris acest text acum mai bine de zece ani, însă am primit și zilele trecute această întrebare din partea unui creștin foarte sincer. El spunea că „nu vrea să îl supere pe Dumnezeu, dar nu mai vrea să aibă alți copii”. Are deja 5 copii. Mă întreba dacă poate să folosească contracepția. Spunea, de asemenea, că în biserica în care mergea învățătura era împotriva oricărei forme de contracepție.

Știu că acest subiect este încă un subiect tabu în rândurile credincioșilor evanghelici, și nu numai. Biserica Catolică, de asemenea, este împotriva contracepției.

Eu spun de la început câteva lucruri, în calitate de creștin și de pastor:

  • Contracepția și avortul sunt două lucruri diferite.
  • Sunt împotriva avortului[1] și pentru folosirea metodelor contraceptive.
  • Nu toate metodele contraceptive sunt recomandate din punct de vedere etic. Dacă punem problema ca avortul să fie evitat, atunci infanticidele nu pot fi luate în calcul[2].
  • Problema contraceptivelor din punct de vedere medical mă depășite. Pot spune doar ce știu, dar nu ca un specialist în medicină. Pe mine mă interesează aici o perspectivă biblică.
  • Cred că părinții creștini trebuie încurajați să aibă mai mulți copii. Tendința actuală de limitare a numărului de copii la doi, maxim trei nu este de bun augur. Familiile musulmane fac mai în medie mai mult de 4 copii, iar asta înseamnă că statistic în 20250, musulmanii vor ajunge la numărul creștinilor.
  • Fiecare copil, cel puțin la nivel de principiu, trebuie să poată fi crescut bine. Ce înseamnă „a fi crescut bine”? Înseamnă ca părinții să îi poată îngriji, educa și să fie parte activă din viața lui. E mai greu să faci asta când ai prea mulți copii, și nu îți ajunge timpul decât să muncești. Apoi trebuie să îi oferi o educație în care să fii parte activă. Desigur, discuția este prea amplă ca să fie abordată într-un paragraf, dar trag un semnal de alarmă. Fără îndoială, cauza principală a iresponsabilității părinților nu este numărul mare de copii. Discuția rămâne deschisă.

Mai departe vă prezint o adaptare a articolului Sarcina programată scris în 2007 și republicat în 2016 cartea pe care am scris-o împreună cu soția mea, Corina, Drumul schimbării.


Vorbesc creștinii despre contracepție sau sarcina programată[3]? Cu siguranță da. Au păreri comune în această privință? Cu siguranță nu? Practică familiile creștine planningul familial? Cu siguranță da, în cele mai multe cazuri. Este folosirea contracepției practicată cu libertate de conștiință? Unii da, unii nu. Depinde de învățătura pe care au primit-o. Pot creștinii să limiteze numărul de copii în mod intenționat?

La această întrebare trebuie să răspundem sincer, responsabil şi biblic. Problema sarcinii programate dă bătaie de cap fiecărei familii. Cei mai mulți nu au un răspuns teologic la dilema lor, însă în această problemă este aproape imposibil să aștepte perspectiva teologică oficială a bisericii din care face parte. Probabil că nici nu există așa ceva, iar dacă se adoptă un răspuns, de obicei nu are argumente biblice şi ancorare în realitate. Cu toate acestea, fiecare familie trebuie să își asume o anumită practică.

Trebuie să decidem dacă sarcina programată este interzisă sau nu de Biblie. Atât practica, cât şi concepția noastră, nu pot avea decât două alternative: ,,Da!’’ sau ,,Nu!’’ Problema este de natură decizională? Ești de acord cu posibilitatea de a controla concepția sau nu? Dezbaterea care propune o anumită metodă de contracepție nu este de natură teologică sau biblică, ci de natură medicală sau culturală?

Discuțiile despre metodele de contracepție pot să aibă loc numai după ce s-a răspuns afirmativ la întrebarea dacă sarcina programată este potrivită din punct de vedere bibic. Dacă se răspunde negativ la această întrebare, atunci orice discuție cu privire la metode de contracepție, fie ele abstinența sau „rugăciunea”, este inutilă. Mai mult decât atât, răspunsul afirmativ plasează toate metodele de contracepție pe aceeași poziție morală. Nu poți spune că o metodă este mai biblică decât cealaltă. Dacă sarcina programată este biblică, toate metodele nu pot fi în afara Bibliei.

Mă văd obligat să adaug aici un comentariu, ca să nu fiu înțeles greșit. Sarcina programată (contracepția) nu înseamnă avort. Avortul înseamnă omorârea (eliminarea) ovulului fecundat, iar creștinii trebuie să ia în considerare acest aspect atunci când aleg metoda de contracepție. Infanticidele sunt contraceptivele care ucid ovulul fecundat în primele ore de sarcină (în acest caz avem de-a face cu avortul). Sarcina programată înseamnă o limitare intenționată a posibilităților de concepere prin anumite metode.

Cele mai multe situații pe care le-am întâlnit fac parte dintr-un registru al ignoranței; şi anume, cele mai multe familii nu au nicio opinie despre controlul nașterii, dar au o practică. Cei mai mulți nu abordează această discuție într-un mod deschis, pentru că sunt tributari unei tradiții, pe care, de cele mai multe ori, o neagă prin practică, dar o afirmă prin cuvinte. Am asistat la un moment dat la un dialog în care doi „frați” își exprimau dedicarea de a lupta pentru ceea ce ei numeau „credința pe care am primit-o”. Unul dintre ei spunea: „Frate, chiar dacă noi nu reușim să împlinim, trebuie să păstrăm ceea ce am primit!” Nu știu exact ce au „primit”, însă lupta legalistă împotriva posibilității de a avea un anumit număr de copii şi alte subiecte de genul acesta îi înrobea şi pe ei, însă duceau această luptă cu o convingere absurdă.

Concepția conform căreia femeia este „mântuită prin naștere de copii”, a dat naștere unei practici abuzive, reducând femeia la o mașină de făcut copii, fără să se ia în considerare sănătatea, emoțiile şi dezvoltarea ei intelectuală. Această concepție este eretică în esența ei, pentru că mântuirea unui om se realizează numai prin jertfa lui Hristos, nu prin cât de mult se poate adăuga crucii lui Hristos. Discuția este mai amplă aici, dar pentru acum este suficient să spunem că acest verset este folosit greșit.

O abordare biblică asupra contracepției:

Un creștin adevărat oferă totul lui Dumnezeu (inclusiv sexul), în dorința de a căuta şi împlini voia Lui. Teologii au abordat acest subiect de-a lungul anilor şi au avut diferite răspunsuri. Este surprinzător că Biblia, aparent, tace cu privire la acest subiect atât de important. Dumnezeu este atât Autorul vieții, cât şi Susținătorul ei. Dacă El dă viață, Îi este ușor să aibă grijă de ea. Viaţa şi personalitatea umană sunt foarte prețioase înaintea lui Dumnezeu. Este clar că Dumnezeu nu poruncește căsătoria pentru fiecare persoană şi nici nu impune un anumit număr de copii pentru fiecare familie.

În Genesa 38:9,10[4] este o condamnare a refuzului lui Onan de a împlini legea care îi poruncea să ridice neamul fratelui său, nu o condamnare pentru sarcina programată sau pentru masturbare.

Am putea fi tentați să spunem că Genesa 1:28[5] nu se mai aplică în ziua de azi pentru că lumea este deja populată, însă suspendarea unei porunci divine nu este treaba noastră, ci a lui Dumnezeu.

În Psalmul 128:3[6], 127:3-5[7] este încurajată posibilitatea de a avea familii numeroase, dar tocmai această încurajare implică ideea că fiecare familie poate decide limitarea sau lărgirea sa proprie. Libertatea de a avea o familie mare este similară cu libertatea de a avea o familie mică.

Un alt argument în favoarea posibilității de contracepție este derivat din scopul relațiilor sexuale. Dumnezeu a plănuit ca sexualitatea să fie folosită în cadrul relațiilor de căsătorie cu scop întreit: cel al procreării, cel al identificării şi al dezvoltării unității familiale pe trei dimensiuni – fizică, psihologică şi spirituală – şi scopul recreării (pentru plăcere şi bucurie). A limita sexul doar la concepere este o perspectivă restrictivă, nerealistă şi nebiblică.

Sarcina programată este o chestiune de principiu; acceptăm sau nu ideea, şi abia apoi vorbim de metodă.

Acceptarea posibilității sarcinii programate este corectă şi biblică pentru creștini, nicidecum greșită şi imorală. În acest domeniu avem de-a face cu o realitate şi cu o practică pe care nu avem cum să o negăm, să o ascundem, ci trebuie confruntată cu franchețe, eleganță şi inteligenta.

Abordarea mea are rolul de a te elibera de prejudecăți şi sentimente de vinovăție şi de a te ajuta să te bucuri de viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o alături de partenerul tău. Sarcina programată nu este o violare a ordinii creației lui Dumnezeu. Nicăieri în Biblie nu este interzisă. Păcat este numai ceea ce Biblia numește păcat, nu ceea ce numește o anumită doctrină, şi interzis este numai ce Dumnezeu interzice, nu ceea ce interzice o anumită tradiție.

Am auzit relatări cum că Dumnezeu are în „cerul Său” un anumit număr de copii pentru fiecare familie, iar la judecată va întreba unde sunt „ceilalţi”. Care „ceilalţi”? Cine are acces la tainele lui Dumnezeu pentru a putea spune câți copii a hotărât Dumnezeu unei familii? Orice act al nostru nu Îl surprinde pe Dumnezeu, pentru că, în preștiința Lui, Dumnezeu nu a „predestinat” lucrurile să se întâmple, ci pentru că ele se întâmplă; de aceea, ,,potriveala’’ dintre numărul de copii pe care îi avem pe pământ şi cu numărul de copii înscriși în cer sunt doar scorneli izvorâte din lipsa de cunoaștere a Scripturii.

Câteva întrebări și răspunsuri pe tema contracepției

Nu este sarcina programată o posibilitate de a încuraja concubinajul sau infidelitatea?

Totdeauna vor exista oameni care își vor folosi libertatea pentru a face răul, dar asta nu înseamnă că din cauza abuzurilor unui principiu trebuie să renunțăm la principiu în sine. Principiul şi învățătura trebuie folosită într-un context corect. 

Principiile aplicabile în cazul sarcinii programate nu se pot aplica şi în cazul avortului?

Răspunsul este cu fermitate: „Nu!” Avortul este crimă, o formă prin care viața este curmată.

În ce circumstanțe părinții sunt liberi să folosească contraceptivele?

Circumstanțele pot varia de la caz la caz. Soții creștini ar trebui să consulte un medic, pastor, psiholog sau psihiatru, pentru a le oferi cele mai bune răspunsuri posibile.

Teologia catolică şi anumiți teologi protestanți recomandă abstinența și/sau „metoda ritmului”. Însă abstinența este o cale parțial sigură. Pavel recunoaște că această metodă este dificilă şi o recomandă temporar (1 Corinteni 7:5)[8], dar abstinența despre care vorbește Pavel nu este legată de ideea contracepției. A vedea acel pasaj în felul acesta înseamnă a forța un pasaj să afirme mai mult decât spune. Metoda ,,ritmului biologic” este departe de a fi dovedită pe bază matematică, mai ales că multe femei nu au o perioadă sigură de sterilitate.

Oricum ar fi, așa cum am spus mai sus, a accepta ideea abstinenței într-o anumită perioadă a lunii ca să se evite contracepția înseamnă acceptarea contracepției în sine. De aici în colo, discuția este dusă în zona metodelor de contracepție. Dacă pot folosi „metoda ritmului” de ce nu pot folosi prezervativul?

Există o soluție concretă pe care ați văzut-o aplicată în cadrul familiilor creștine?

De cele mai multe ori, soții creștini spun: „Vrem să avem 3 sau 4 copii!” Și când cel de-al patrulea copil se naște, odată cu nașterea, se solicită și operație chirurgicală de legare a trompelor uterine. În alte cazuri, soțul este cel care a mers la doctor pentru vasectomie. Până în acel moment soții au folosit metode contraceptive precum pilulele contraceptive sau metoda ritmului sau prezervativul. Indiferent care este metoda, trebuie să știți care sunt implicațiile ei. Prezervativul este incomod, pilulele îngrașă, vasectomia și legarea trompelor se spune că sunt ireversibile.

Acceptarea metodelor contraceptive nu înseamnă şi acceptarea imoralității?

Nu. Creștinii trebuie să se lase conduși de Scriptură, nu de frică sau de tradiție, sau de normele sociale comportamentale. Noi trebuie să acționăm fundamentați pe Scriptură; de aceea este important să cunoaștem ce spune Biblia, nu ce spun oamenii despre ce scrie în ea.

Ce sfat se poate oferi cuplurilor creștine care au un sentiment de vinovăție prin practicarea sarcinii programate?

Dacă toate argumentele nu te ajută, atunci nu acționa contrar conștiinței tale (Romani 14:23).[9] Totuși, în acest caz, nu avem de-a face cu o problemă individuală, ci cu una de familie, de aceea soțul trebuie să fie sensibil la perspectiva soției, dar şi soția la părerile soțului, iar amândoi este bine să caute adevărul care îi eliberează.

Căsătoria este o ordine divină, un dar prețios al Creatorului acordat ființei umane. Darul prețios al căsătoriei, relațiile sexuale şi nașterea de copii sunt destinate căminului familial. Căminul este locul unde părinții se respectă şi se apreciază, iar copiii sunt doriți şi iubiți. Fericirea acestui cămin depinde în egală măsură de contribuția ambilor soți, dar şi a fiecărui copil, şi mai ales mediul în care aceștia vin pe lume.  

Note:


[1] Am evitat intenționat să folosesc termenul pro-viață, termen care este folosit cu multă grijă de persoanele implicate în lupta pentru prevenirea avortului. Diferența dintre pro-life și pro-choice este una destul de dezbătută și folosită în SUA, iar România a preluat oarecum această orientare terminologică. Pe mine nu mă interesează în momentul acesta distincțiile „pro-viață” și „avort”. În general, se evită formularea „împotriva avortului” pentru că mișcarea pro-life nu este „împotriva a ceva”, ci pentru „ceva”. Pentru mine are sens distincția asta terminologică doar pe jumătate. Pe deoparte îmi spune despre corectitudinea politică specifică postmodernismului în care trăim, iar atenția la cuvinte este importantă; pe de altă parte, în calitate de creștin știu că limbajul nu schimbă realitatea și s-ar putea să fim vinovați de ipocrizie. Din altă perspectivă, totuși, există situații când avortul este o decizie recomandabilă. Care este acea situație? Pe mine mă depășește întrebarea asta.

[2] Infanticidele sunt contraceptivele care ucid ovulul fecundat în primele ore de sarcină – în acest caz avem de-a face cu avortul.

[3] Am avut de ales între mai mulţi termeni: sarcină programată, controlul naşterii, contracepţie, planning familial. Am ales ca termen principal sarcina programată, pentru că redă cel mai bine atât fonetic cât şi semantic ideea pe care dorim să o dezvoltăm. Fiecare termen are avantajele şi dezavantajele lui, unul este prea tehnic, altul este prea dur, altul sună prea englezesc, însă din perspectiva mea termenii îi consider interschimbabili.

[4] „Atunci Iuda a zis lui Onan: «Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.» Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.“ (Geneza 38:8-9)

[5] „Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.»“ (Geneza 1:28)

[6] „Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.“ (Psalmi 128:3)

[7] „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.“ (Psalmi 127:3-5)

[8] „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.“ (1 Corinteni 7:5)

[9] „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.“ (Romani 14:23)

Surse:

M. Rehwin, Birth control, Concordia [Lutheran] Publication, apud. A. Douglas, God’s Answer to Man’s questions, 1989, CA, SUA

W. D. Kennedy, 100 Bible Lessons, 1976, CA, SUA

McDowell, Josh & Hosteler, Bob, Manual de consiliere a tinerilor, Un ghid complet pentru echiparea lucrătorilor cu tineretul, păstorilor, învăţătorilor şi părinţilor, Volumul II, Editura Noua Speranţă, Timişoara, 1999

Drumul schimbării

Drumul schimbarii nu este o carte despre schimbare în sine, ci despre motivație, despre dârzenie, despre valorile care te împuternicesc, despre forța interioară a spiritului, despre lupta de a fi tu însuți, despre dorința de a lăsa o urmă în lumea asta de piatră.

Follow Valentin Dedu on WordPress.com

Adaugă un comentariu

Scroll to Top