Am tradus acest text atunci când am vorbit în biserica pe care o păstoresc (Biserica Sion Timișoara) despre slujirea pastorală. Așteptările obișnuite ale unei bisericii locale față de pastorul său constituie o presiune psihologică permanentă, atât pentru pastor, cât și pentru familia lui. Totuși, chemarea de a fi pastor este una dintre cele mai mari chemări care există în lume.
- El este întotdeauna potrivit în predicile și rugăciunile lui publice; nici prea lung, nici prea scurt.
- El nu uită nimic din ceea ce trebuie să își aducă aminte și nu își aduce aminte nimic din ceea ce trebuie să uite.
- El știe exact când trebuie să vorbească și când trebuie să rămână tăcut.
- El știe ce întrebări să pună și mai ales ce să nu aducă în discuție.
- El este întotdeauna adecvat emoțional cu situația în care se află. Râde și plânge când trebuie, cât trebuie.
- Este întotdeauna bine pregătit pentru slujirea lui, are întotdeauna starea de spirit potrivită și este catalizatorul întregii atmosfere în care el slujește.
- Predicile lui sunt întotdeauna bine pregătite și comunicate cu mult har.
- El este suficient de bine educat ca să fie profesor universitar, dar și suficient de curios și smerit ca să nu deranjeze pe nimeni cu educația lui.
- Nu are niciodată probleme financiare. Reușește întotdeauna să trăiască o viață exemplară și confortabilă cu venitul lui micuț.
- El nu se ceartă și este întotdeauna elegant și amabil.
- Este un vizitatori ideal.
- Soția lui este fără reproș, iar copiii lor sunt asemenea lor.
- Teologia lui este suficient de echilibrată, astfel încât să fie pe placul conservatorilor, dar și progresistă ca să satisfacă pe cei care sunt atrași de nou.
- Nu are nicio dificultate, sau cel puțin nu o arată.
- Este fericit să ajungă la orice întâlnire și eveniment, nu întârzie niciodată și are timp pentru toți.
- Este întotdeauna gata să se sacrifice pe sine pentru binele tuturor.
Probabil că omul acesta despre care vorbim nu s-a născut încă.