Formarea impresiilor despre persoane, grupuri de oameni este influenţată de mai mulţi factori individuali şi colectivi. Individul nu este conştient de mecanismul care produce şi dezvoltă conţinutul atitudinilor lui faţă de o persoană sau un grup. Mecanismul de percepţie socială este compus din mai multe elemente precum: motivaţia, atenţia, scopurile, contextul socio-cultural, influenţa mass-media, opiniile oficiale, zvonurile, opinia publică, stereotipurile…
Stereotipurile sunt un complex de credinţe legate de personalitatea şi comportamentul unui individ sau grup însuşite de o anumită persoană. Stereotipurile trimit la teoriile atribuirii, precum efectul încadrării şi teoria leneşului cognitiv. Stereotipul este expresia comprimată a unui arhetip mental care contribuie la generarea unor presupoziţii ce domină domeniul de percepere a unui individ sau a unui grup. Stereotipul este o cârjă a gândirii, o scurtătură a imaginaţiei, un element banal al limbajului.
Un exemplu elocvent este perceperea românilor în Europa. La mijloc, de multe ori, avem de-a face cu un stereotip. Desigur, stereotipul acesta a fost generat de anumite comportamente repetate a unor reprezentanţi ai grupului (în cazul nostru de primii români care au plecat „la lucru” în Europa). Astfel, fără prea mare efort, românul este perceput ca hoţ, şmecher, leneş, înşelător, plecat de acasă să se căpătuiască rapid, inadaptat şi inadaptabil, necivilizat, sărac, umil când are de profitat de pe urma acestui lucru… Această percepţie dominată de acest stereotip este greu de schimbat. Chiar dacă se schimbă comportamentul, stereotipul rămâne. Probabil că este mai greu de dărâmat un stereotip decât de construit. Probabil că stereotipurile nu sunt dărâmate, ci doar înlocuite. La acest fenomen contribuie mass-media, economicul şi politica.
Este foarte simplu să observăm că aderarea la Uniunea Europeană nu este o dovadă a unei percepţii pozitive a românilor, ci doar realizarea unui interes economic pe care Europa îl are faţă de români. Primele semne ale stereotipului sunt date de Germania şi Anglia, dar şi alte ţări europene care au limitat pătrunderea muncitorilor români pe piaţa muncii din ţara lor. Un alt element argumentativ este şi faptul că România nu a negociat suficient de bine normele europene. Le-am acceptat şi pe acelea pe care alte ţări europene nici măcar nu le-au luat în considerare. La noi se spune „că ni s-a impus”. Dar altor ţări de ce „nu li s-a impus”?
Tratamentul în Uniunea Europeană nu este echitabil, deşi se vrea a fi. Este vorba despre un stereotip pe care îl alimentăm. Este utopic să aşteptăm ziua în care România va sta la „Masa Europeană” de la egal la egal cu toate celelalte ţări europene. Mai întâi avem de înlocuit un stereotip.